joi, 8 septembrie 2011

Hard Rock ( Sau lautarii muzicii rock romanesti) Epopeea nefalsificata a esecului rock-ului autohton

Scena muzicala romaneasca s-a umplut de scursori rockmaneliste, sau de fosti carciumari care s-au apucat de rock! A cui o fi vina? Unii dau vina pe popor altii pe cei care accepta sa se prostitueze cu productii muzicale de doi bani. Eu cred ca vina nu este a nimanui. Si de ce cineva ar trebui sa fie vinovat? Pana la urma totul se cerne mai devreme sau mai tarziu. Ma apuca scarba cand de voie sau de nevoie ma duc la cate un concert al unei trupe romanesti care cu nerusinare se urca pe scena si presteaza lamentabil sub umbrela ocrotitoare a nestiintei publicului care de cele mai multe ori vine la concert din lipsa de ocupatie. Doi trei copilasi care de foame sau sete urla sau sa tipa in fata unei scene care de cele mai multe ori arata groaznic de parca ai fi la nunta.
Chiar daca imi voi atrage dusmani voi spune pe sleau ca nu mai avem nici trupe, nici muzica, ci doar lautari unii dintre ei chiar talentati, dar care sunt trasi in jos de tendinta de a compune piese comerciale lipsite de substanta cu versuri penibile sau linii melodice furate cu nerusinare. Criticii muzicali din Romania au ucis rock-ul romanesc inca de pe vremea comunismului! Au laudat trupe de doi bani si au nenorocit trupe mari care nemaivand pentru cine sa creeze s-au dizolvat sau au ajuns vai de mama lor functionari sau muncitori cu ziua prin cine stie ce firme de deratizare. Sute de talente ucise cu nerusinare de impostori care au furat numele si identitatea unor trupe mari si in spatele lor au agonisit averi nemasurate. Un clan de asa zisi leaderi de trupe au macelarit sau au determinat sute de mari muzicieni sa plece aiurea impanzind Europa prin carciumi sau cine stie ce cluburi occidentale.
Cu exceptia unor trupe ca Holograf, Iris, si inca cateva care se zbat sa mimeze profesionalismul dar care din pacate nu reusesc sa iasa din sablonul comercialului, ne scaldam intr-o mare de mediocritate. In afara de Zalmoxe al Sfinx-ului nicio productie muzicala care sa ne reprezinte pe plan international.
Nimic. Zero absolut! Am asistat la concerte ale trupelor de dincolo chiar si cele mai putin cunoscute si mi s-a facut pielea de gaina. Gainarii rock ai Romaniei nu au invatat nimic, chiar daca au vazut si ei cum se canta cu adevarat la un concert Pink Floyd, Metalica, sau U2. Te cutremuri cand vezi artisti care emana talent si geniu muzical si care nu isi permit sa cante fals sau pe sapte organizat ca la noi. Am ramas surprins sa constat cu stupoare ca manelisti consacrati au in spatele lor muzicieni de mare valoare care in anumite momente dau recitale bulversante cu instrumentisti de mare virtuozitate.
Suprema tragedie - longevitatea (aniversari gen 25-30-40 sau n ani de activitate) . Ma amuz cand ii vad cu cate nonsalanta isi serbeaza zecile de ani de activitate fara sa observe cu tristete ca de fapt nu au realizat mare lucru ci doar s-au subscris unei forme de supravietuire dezolanta!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu