luni, 20 septembrie 2010

Arareori ajung la mine sau cat mai aproape de mine. Semnul ca am ajunns la limita ultima posibila e un soi de euforie, de transa.Si asta din Uimirea ca sunt inca!

My September!

Zilele catastrofei innegureaza Omenirea. Oamenii devin din ce in ce mai rai. Se scuipa se cearta se ucid. De Ce ? Ce mai avem de cerut unii de la altii, de la viata? Absurde si inversunate lupte pentru o bucata de nimic inainte de esafod, cu o singura secunda inainte de moarte.
  Lumea se va sfarsi intr-un spasm... Inainte ca un cataclism cosmic programat de Dumnezeul ENERGIE  sa  spulbere definitiv MATERIA ca si cum nu ar fi existat Niciodata.

miercuri, 15 septembrie 2010

Impresie

Am impresia ca sunt liber si singur. Si sunt liber intr-adevar in colivie. Zburatacesc. Sunt singur in colivie. Nu e nici Dumnezeu nici Dracul. Dar odata o mana o sa ma arunce cu colivie cu tot in prapastie!

marți, 14 septembrie 2010

Inexplicabil

Eu sunt inexplicabil.Dar viata e plina de mine Doamnelor dragi si Doamnisoare.Va inselati ca niste buruieni care credeti ca ploua cand urineaza o vaca peste ele. Cand strigati Dumnezeu credeti ca zbier eu si ma aplaudati. A venit vremea sa va reeducati Doamnelor si Domnisoarelor.
renunt la deplina lamurire a silogismelor mele pentru ca va dispretuiesc logica. Am un titlu excelent pentru un reportaj pe care nu-l voi scrie din lipsa de cititori atenti si subtili!

Fragment!

De mult traiesc cu speranta de a merge ,,Acolo" !  E asa de mult de cand nu am mai fost...
Nici nu mai sunt sigur parca sa ma fi dus vreodata ! Amintirile se estompeaza: memoria nu mai retine cu precizia prezentului intamplarile. Totul se pierde intr-un fum se risipeste sau aluneca.Daca ai putea sa iei prezenta cu tine!
Am fost pe strazile acelea printre oamenii aceia,  ma uitam la afise, la pietrele de pe caldaram la banci ,la cladirile acelea vechi minunate care te fac sa te simti ca in Evul Mediu, dar mai ales la cladirea studentiei mele. Totul e fum din toate astea din tot ce era pipaibil concret prezent. Cat timp voi mai putea crede ca am fost acolo? Cat timp voi mai putea crede ca amintirea orasului nu e simpla nalucire a unui oras de nicaieri?
Inefabila prezenta a atmosferei, a ploii, a strazilor, a vocilor, a culorilor, A cetei ! A cetei in care acum toata amintirea orasului se scufunda se sterge...

Bat Clopotele!

Se pare ca azi e sarbatoare si bat clopotele in curtea bisericii de langa primarie. Bat cam de mult semn ca e vreo sarbatoare importanta! Nu sunt bisericos asa ca nu stiu despre ce este vorba ,dar parca o emotie stranie ma incearca. Posibil sa fie acel sentiment de bine  pe care il resimt  ori de cate ori vizitez o manastire sau un lacas de cult. Sau poate credinta ascunsa din mine dar mai putin galagioasa ca la alti bisericosi exagerati care vor doar sa epateze sau poate au vreo meteahna care ii face sa fie apropiati de D zeu!
  De fapt e doar 14 de septembrie intr-o zi ca oricare alta de marti in care disperarea si nesiguranta pune stapanire pe noi. De ce nu ne spune nimeni adevarul? Si adevarul e unul singur. Planeta e pe duca! I-a cam venit sorocul . Adios Planeta Albastra!