duminică, 1 august 2010

Antract!

Ipocrizie!

Nu m-am gandit niciodata cum ar fi dar odata,, fiind " am constatat ca am avut dreptate. Traim si murim singuri, nu apartinem nimanui, suntem doar noi si absurdul pentru unii, realitate palpabila pentru altii, si in final un gol pe care-l simti plenar lovindu-te in boase. Ne adunam ca sa ne unim ne despartim ca sa ne uitam ne ignoram ca sa supravietuim fiecare esecului si finalului ce va sa vie ...AMIN!