vineri, 22 iunie 2012

Lumea sfaramata

Viata nu se compune de la nastere pana la moarte dintr-un sirag de minute ale adevarului ci al falsitatii; uriase vartejuri de raporturi afecte, imprejurari il iau in stapanire, il talazuiesc de colo colo, il invadeaza cu iuresul lor, nelasandu-i timp si energie sa se intrebe ce rost are viata lui si daca ea merita sau nu sa fie traita. Minutul adevarului sarbatoare tragica a sortii vine tarziu, daca vine. Altmiteri ratacim zi de zi intr-o lume descompusa in parti, dezarticulata, lipsita de armonie si de preajma odihnitoare. Traim intr-o lume sfaramata ca un ceas sfaramat. Resortul nu mai functioneaza. In aparenta nu s-a schimbat nimic. Totul este la locul sau, dar daca duci ceasul la ureche nu mai auzi nimic. Lumea ceea ce noi numim lume, lumea oamenilor..altadata o fi avut o inima dar pare-se ca aceasta inima a incetat sa mai bata. Existenta neautentica inrameaza tabloul "lumii sfaramate" descompuse, ruiniforme, bantuite de fantomele melancoliei. Universul tehnicizat contemporan este scena unde agonizeaza subiectul lovit de moarte de conjuratia stiintei, rationalitatii si pragmatismului. Inhamat la carul progresului tehnic individul nu numai ca uita sa fie el insusi, dar este si multumit sa nu fie. Se socoate un invingator cand in fond nu este decat o biata victima a Golemului numit tehnica .Noul Adam al tehnicii rupt de natura surd la chemarile ei, inbacsit de mentalitatea tehnocratica, lacom de facilitatile confortului, epuizat de logica barbara a randamentului, dezradacinat si singuratec. Uscaciunea, vidul sufletesc sunt consecintele nefaste ale acestei stari; concurat de simtul practic simtul estetic se atrofiaza iubirea de frumos se ofileste rapid. Masura omului e data nu de valoarea reala ci de functia intamplatoare intr-un mecanism birocratic: omul ajunge un apendice oarecare al functiei. Cand fiinta s-a pustiit cand spiritul este in bejenie, dictatura functiei instaleaza o falsa constiinta de sine, imbibata de satisfactia gaunoasa a reusitei sociale si a avantajelor meschine Gestica acestei bucurii mincinoase nu poate ascunde geamatul sinistru al disperarii. Viata intr-o lume axata pe ideea de functie este expusa disperarii, ea da in disperare pentru ca in realitate aceasta lume e vida pentru ca suna a gol. Omul de azi nu a patruns inca arta piramidelor egiptene in schimb el a inventat lugubra piramida a functiei lacas de veci al sufletului defunct!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu