"Proştii sunt pretutindeni. Evident ei nu se ştiu. Sunt dedaţi exerciţiului gândirii tot atât cât limaxul de hazna. Dar sunt zgomotoşi. Agresivi. Şi au întotdeauna ceva de adăugat. Nu de spus. Ei nu au nimic de spus. Doar de adăugat. Pentru că ei au păreri. Despre orice. Dar mai ales despre acele lucruri la care nu se pricep şi pe care nu le înţeleg. Adică despre orice. “Nu ştiu” nu există pentru un idiot (nu ca Mâşkin, Idiotul lui Dostoievsky!). Cum nu există dubitaţie, dilema sau îndoiala. Cretinoidul nu are aşa ceva. Doar certitudini. Şi răspuns pentru orice.
Întrebaţi un prost şi întotdeauna vă va răspunde. Indiferent că e vorba de dialectica dudului la viermii de mătase sau tehnologia de fabricaţie a ţigărilor teflonate. Ei pot debita orice despre orice. Nărodul nu învaţă. Nu citeşte. El are google şi click dreapta-copy-paste la mouse. Pentru el şcoala e inutilă şi împovărătoare. Pentru că, desigur, el are “şcoala vieţii”. Netotul nu greşeşte niciodată. El e neînţeles. Sau “vorbea despre altceva”. Dar va vorbi întotdeauna. Despre orice. Pentru că lumea nu ar fi aceeaşi fără nestematele minţii sale. Atâta câtă e. Prostănacul e polemic. Şi vanitos. Nu admite să fie contrazis. El e întotdeauna psiholog. Nu “cu diplomă, da’ la şcoala vieţii”. Neghiobul nu are discreţie. Nu-şi poate contempla în tăcere, discret propriul vid. De altfel demersul contemplaţiei îi e cu desăvârşire străin. El are nevoie să se exprime. Trebuie să se exprime. Pentru el acesta e rostul democraţiei: de a-i permite lui să rostogolească cocoloaşele gândirii sale. Tăntălăul are nevoie de proximitatea oamenilor celebri. Pentru că, socoteşte el, acea celebritate i se cuvine şi lui. Un gogoman care a trecut prin umbra unui om de seamă se socoteşte iluminat. Contaminat definitiv de celebritatea, de harul ori înţelepciunea aceluia. Pentru hăbăucînţelepciunea se transmite asemeni sifilisului, prin proximitate. Nu are tulburări şi nelinişti, dar adeseori e “stricat la stomac”. Stupidul e întotdeauna polemic. Împlinirile, realizările intelectuale ale altora sunt, pentru prost, lipsite de semnificaţie şi rodul unui noroc pe care lui viaţa nu i l-a oferit. Gogomanul are mereu la îndemână citate. Are o colecţie redusă de panseuri, la care însă apelează des, dându-le o universală întrebuinţare. Proştii sunt pretutindeni. Protejaţi. Conservaţi. Ba mai mult, cultivaţi cu grijă. Prostia lor e hrănită şi îngrăşată permanent. Pentru că ei sunt cei care votează, cei care cumpără ziare şi umplu halba de rating a televiziunilor, cumpăra in disperare orice, daca e "la promoţie", mănâncă si beau pana le explodează burdihanele si le crapă minusculele capatâni. Iar, scrutând cu atenţie lumea în care trăim, ne dăm, tot mai des seama că prostia nici nu mai e un cusur. Ci aleasă virtute."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu