Sa!

Sa intri liber in miezul lucrurilor neintinate .Sa fii in lucrurile care nu fug, care nu cad, care raman ele insele. Apoi sa sari fulferator in nonsensul lucrurilor si sa ai puterea sa ramai acolo. Sa ramai pe taramul mortii si al catastrofei, al sfarsitului apocaliptic. Taramul iubirii este atat de indepartat ca nu-l mai vedem, abia ni-l mai amintim. Iubirea e ca un sunet interior de clopot si parca totul se desface in mii de unduiri. O vibratie imateriala! Un haos in care te prabusesti uneori fara voie.